Din pacate Romania este mult sub media europeana din punct de vedere al modului in care tratăm deşeurile si apele uzate. În localitaţile satelit din jurul marilor orase sau chiar periferiile oraşelor, am realizat o grămadă de proiecte case chiar daca nu existau reţele de utilităţi dezvoltate.
Dintre toate, lipsa reţelelor de apă şi canalizare a fost cel mai mic impediment in calea dezvoltării rezidenţiale. Lipsa reţelei de apă, este un impediment relativ uşor de depăşit. Alimentarea cu apă se poate rezolva prin forarea unui puţ şi instalarea unui hidrofor.
Dar ce facem cu apa uzată?
Sistemul clasic presupune construirea unui bazin etanş (cel puţin în teorie, sau in proiectul casei), în care se deversează apa uzată. Când acest rezervor se umple, este vidanjat şi ciclul se reia. Sa facem o socoteala si sa presupunem că în casă locuieşte o familie de 4 persoane, iar consumul mediu pe zi şi om sa zicem că e 100 litri (in mod normal e mai mult) . Asta înseamnă că vom deversa in bazinul nostru 400l/zi. La un volum de 12mc, bazinul se va umple in 30 de zile. Deci vom avea vidanja in curte odată pe lună, platind cca 12mc x 20Ron/mc = 240RON!!
Aceasta este teoria. Oamenii „fentează” legea şi îşi construiesc un bazin care nu este etanş (deobicei fară fund betonat), permiţând unui volum mare de apă să se scurgă în pământ. In plus, pentru mai multă eficienţă, se sapă până la stratul de nisip/pietriş – „ca să fie treba buna”. Din păcate oamenii se „fentează” pe ei înşişi deoarece apa uzată va ajunge prin intermediul bazinului minune direct în primul strat de apă freatică, contaminând astfel resursa de apă potabilă. Oricum, după o vreme (câţiva ani) fundul bazinului se colmatează şi atunci se ajunge inevitabil la vidanjare frecventă.
Ce alternative avem?
Soluţia este tratarea acestor ape uzate astfel încât să fie posibilă deversarea sau drenarea lor. Practic, acest lucru se realizează cu ajutorul unei microstații de epurare. Pe piața din România se găesesc la ora actuală mai multe tipuri de astfel de dispozitive, care diferă în complexitate și performanțe.
Principiul general de functionare a unei microstatii de epurare consta in purificarea din aproape in aproape prin circularea apei prin mai multe compartimente (vezi schema). In urma proceselor biochimice car se produc, resturile solide din apa menajera, uleiurile si materiile fecale se descompun devenind un namol dens care trebuie evacuat din cand in cand prin vidanjare. Perioada de timp dintre vidanjari variaza intre cateva luni si 1-2 ani in functie de tipus si dimensiunile microstatiei de epurare. Acest namol, nu tradeaza prin miros si consistenta materiile din care s-a format, fiind posibila utilizarea ca ingrasamant natural. Calitatea apei epurate, la iesire, este certificata prin agremente tehnice si trebuie sa se inscrie in noirmele de mediu europene, astfel incat sa nu prezinte nici un pericol putand fi deversata intr-un rau, sau utilizata la udarea gradinii.
Nelu Ivainer
Ana Maria